Cearta, scop de împăcare cu sine

      Sunt genul de om pașnic, căruia chiar nu-i face plăcere să se certe – mai ales cu prieteni sau oameni cu care se cunoaște deja de ceva timp. Uneori mă mai cert cu necunoscuți, șoferi care nu sunt atenți la bicicliști sau nesimțiți care aruncă gunoi pe stradă…Și oricum, de obicei când mă cert cu cineva sau mă supăr pe cineva … uit. Uit motivul și încep, din nou, să mă comport ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. N-o fac fals. Nu. Pur și simplu trec peste, uitând că ne-am certat sau supărat unii pe alții.Daaar, inevitabilul se întâmplă, căci de aceea-i inevitabil.Uneori mă cert cu mama mea, probabil cel mai bun prieten al meu de când mă știu. Și nu-mi face plăcere deloc.In 99% din cazuri certurile apar în urma unor nimicuri. 

              Cum facem să nu facem “din tânțar armăsar”? 
     Nimic mai simplu.Certurile, de cele mai multe ori, au loc din lipsă de comunicare. Eu sunt supărat pe tine și nu prea pot să-ți zic de ce – fie fiindcă mi-e greu să-ți zic, fie pentru că-s de părere că ar trebui să știi de ce, fie pentru că, pur și simplu, cred că nu se cuvine să-ți zic.Prin urmare soluția, mereu, este să comunicăm.Ia-l pe domnul sau doamna cu care te cerți, indiferent de motiv, asezați-vă la o masă, față în față, luați-vă fiecare câte-o foaie velină și un pix și scrieți acolo tot-tot-tot ce aveți de spus unul altuia, tot ce aveți de reproșat, motivul supărării, tot-tot.Și, dacă este cazul, niște scuze de rigoare la finalul foii.Apoi schimbați ce v-ați scris și citiți.Brusc, totul o să fie mult mai clar.Pentru că în scris comunici altfel și este mult mai ușor să spui ce-i greu de spus pe gură. Desigur, soluția asta nu funcționează mereu. Dar funcționează de cele mai multe ori.
      Cel putin asta e parerea mea. Spor la împăcat!

Comentarii

  1. Parca m-ai descris pe mine. Si eu sunt genul care uita foarte repede si trece peste orice cearta. Dar stii tu, ce dulce-i impacarea:>

    RăspundețiȘtergere
  2. Ma bucur ca te-ai regasit Andreea :) asa e....e foarte dulce ;)) :D

    RăspundețiȘtergere
  3. Si noi doi ne-am ciondanit un pic mai mult sau mai putin,insa acum suntem prieteni destui de buni,poate si din cauza ca probabil ai sesizat ca sunt om de incredere.Eu uneori imi iau foc brusc atunci cand cinva incearca sa profite de mine,sa imi puna in carca ceva ce nu am facut...dar asa cum imi iau foc...asa imi trec,desi nu uit:P

    Ps: pe cine te-ai suparat?

    RăspundețiȘtergere
  4. Ai mare dreptate. Comunicarea este extrem de importantă pentru a menține orice tip de relație. Sunt norocoși prietenii tăi că te au prin preajmă, pentru că uneori e important ca măcar unul dintre cei implicați să fie mai deschis, compensând "muțenia" celuilat.

    RăspundețiȘtergere
  5. @ Pe nimeni Ionut ;)) :D
    @ Multumesc pentru parerea dvs :) o seara placuta va doresc

    RăspundețiȘtergere
  6. Peste chestiile neimportante trec si eu mai usor. A fost o perioada cand imi sarea tandara foarte usor. :)) Si n-a fost bine deloc, nici pentru mine, nici pentru restul... :))))

    RăspundețiȘtergere
  7. De fiecare data cand ma cert cu cineva, imi cer iertare pentru partea mea de vina. Altfel am remuscari mari, mai ales ca mi-am pirdut tatal si nu am apucat sa ii cer iertare ca l-am suparat. Faza cu foia, nu prea merge la baieti. Fratele meu cand se cearta cu cineva, izbeste tot ce apuca si fuge..nu sta sa discutie:)) Frumos articol, felicitari vecinu. :)

    RăspundețiȘtergere
  8. Multumesc frumos vecina :) seara faina sa ai :)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

~ Parerea ta conteaza pentru mine ~

Postări populare de pe acest blog

Să ne imaginăm zic...

Mă doare`n cot de ce spune lumea ?!!?