Jurnalul unui infidel

     Avem o relație, suntem împreună de câteva luni, ne e bine, povestim, dezbatem, comunicăm. Facem sex. Îmi spui că mă iubești. Te cred. Te plac. Suntem naturali, deschiși și sinceri. Într-o zi, în timp ce servim masa la un restaurant, observ un tip care te privește insistent. Ai văzut asta, am văzut asta. Îl ignori, dar te simt fâstâcită. Eu vreau și desert, ție brusc nu-ți mai este foame. Vrei să plecăm. Te privesc și simt că ceva te irită. Plecăm. Îi surprind privirea tipului insotindu-ne spre ieșire. Ne urcăm în mașină, te întreb dacă e totul ok și-mi răspunzi că da. Zâmbești forțat. Este prima minciună pe care mi-ai spus-o. Sunt convins că are legătură cu tipul din restaurant, dar aștept să-mi spui tu. N-o faci. Încep să-mi pun întrebări. Cine e, cum a fost cu el, cât și dacă l-ai iubit, te-a părăsit el sau l-ai părăsit tu, era mai bun decât mine, îl vrei înapoi, îl mai iubești încă? Mă simt nesigur. Devin anxios. Sunt gelos pe un necunoscut din trecutul tău. Sunt gelos pe relația voastră construită de fantezia mea. Ar fi trebuit să te întreb despre trecutul tău amoros. Îmi reproșez în gând că n-am făcut-o. Mă întreb dacă pe mine mă iubești. Ieri știam. Azi am îndoieli. Mă întreb dacă eu sunt doar balsam pentru sufletul tău rănit de individul din restaurant. Adormim. Fiecare cu gândurile lui. Dimineață te privesc. Ești aceeași. Nu. Ești altfel. Eu te văd altfel. Nu te întreb nimic, nu-mi spui nimic. Îmi spun că va trece. Încerc să mă comport normal. Mă prefac. Nu-mi place. Nu-mi iese. Nu mă simt confortabil. Trec zilele. Devenim banali, anoști, plictisiți. Nu noi. Noi, în relația noastră. Mă întrebi ce am. Sunt obosit, stresat. Așa îți răspund mereu. Nu mai facem sex. Încep să-i acord atenție noii mele colege. Mă face să râd. Mă simt bine cu ea. Ajung acasă din ce în ce mai târziu. Încep să te mint. Sunt îndrăgostit de cealaltă. Îți mărturisesc. Plângi. Ne despărțim. Nu regret. Am o nouă relație, cu o nouă femeie. Până la viitorul individ dintr-un alt restaurant. 

     Și toate astea, pentru privirea unui bărbat despre care eu n-am vrut să te întreb nimic, iar tu n-ai simțit să-mi spui nimic. Și toate astea, pentru că eu m-am abandonat unui trecut care nu îmi aparține, în detrimentul unui prezent din care făceam parte. Și toate astea, pentru că tu ai lăsat un trecut în care ai fost, să schimbe un viitor în care am fi putut fi. Și toate astea, pentru că voi, toți cei care treceți prin așa ceva, nu știți să vorbiți între voi. Dincolo de gelozia mea, dincolo de trecutul tău, dincolo de individul din restaurant, rămâne lipsa de comunicare relațională. O lipsă care de cele mai multe ori, ucide relația.

Sursa : Jurnalul unui infidel