Snooker Timmeeee

    Se întâmpla acum vreo 10 ani când am aflat de snooker din întâmplare, uitându-mă la televizor, pe Eurosport, care tocmai prezenta un meci de snooker. Un fel de biliard, mi-am zis, și am dat să trec mai departe, când mi-au atras atenția comentariile a doi prezentatori, Marius Ancuța și Daniel Bontea, doi tipi simpatici, autoironici (iar, după mine, capacitatea de a te autoironiza e un semn precis al inteligenței), informați, ce se potrivesc admirabil în neasemănarea lor. Frumusețile snookerului, ca și comentariile celor doi, m-au făcut să îndrăgesc acest sport.

      Dar apropo, este snookerul un sport? Mai degrabă nu, deși ceva condiție fizică îți trebuie, dar nu ca să-i dai adversarului cu tacul în cap, cum a mimat odată comic Mark Williams, ci ca să-ți rupi pingelele tot inconjurând masa lungă de 4 m, ba să te mai și aburci pe ea când e nevoie. La snooker nu e ca la șah, unde strategia și puterea de combinație intuitiv-matematică au un rol decisiv. La snooker, oricât ai calcula înainte strategia de joc, oricât ai fi stăpân pe mâna ta, pe ochiul tău, rămâne un procentaj de întâmplare. Un fir de praf de pe postavul verde îți poate devia mersul bilei pe o linie nedorită de tine. O picătură de transpirație pe bilă - la fel. Când "spargi" grupul de bile, poziționarea lor se face la întâmplare. Nimeni nu le poate poziționa perfect. Nici marele Ronnie în zilele lui cele mai faste. 

     Deși sunt un expert în ale privitului am zis ca azi să fac o excepție de la regulă și să încerc să joc snooker.Ce a ieșit ? Ceva frumos zic eu, 3-0 pentru mine, dar vă zic un secret, nu se compară nici în ruptul capului cu biliardul.Snooke-ul e cu vreo 3 clase peste. O seară făină vă doresc.