miercuri, 5 septembrie 2012

O simplă poveste....




        În timp ce soţia mea servea cina, i-am luat mâna şi i-am spus:.'' trebuie să-ţi vorbesc'' Ea a dat din cap şi a mâncat calma.Am vazut durerea in ochii ei .... acea tristeţe care imi blocha gura ...mi-am facut curaj şi i-am spus: '' Vreau sa divorţam'' .Ea dezgustată de întrebarea mea a spus încet:'' De ce?''. In acea noapte nu am vorbit şi ea a plâns toata noaptea.Eu ştiam ca ea vroia să înţeleagă ce se întâmplă cu căsătoria noastră, dar nu am putut raspunde ....a pierdut inima mea, din cauza altei femei ... Ana! Eu n-o mai iubeam asa de mult pe soţia mea, am fost aşa de trist ... m-am simtit vinovat, motiv pentru care am semnat actul de separare, care spune ca sotiei mele iar rămâne casa, masina si 30% din magazin.Atunci când a văzut actul de separare la rupt in o mie de bucăţi '' Cum?! Am petrecut zece ani din viata noastra impreuna si acum ma lasi pentru alta?!''. Mă simt aşa de rău pentru tot acest timp pierdut cu mine ... pentru toate energiile. dar nu am putut face altceva ... acum o iubesc pe Ana. Dintr-o data sotia mea a inceput sa urle şi a plâns continuu.Era furioasa şi dezamăgita, ideea de divorţ a inceput să devină realitate.Ziua urmatoare m-am intors acasă şi am gasit-o stând la biroul ei în dormitor...scria.Nu am mancat nimic la cina si m-am dus la culcare, am fost foarte obosit dupa o zi petrecuta cu Ana.In miez de noapte m-am trezit şi am văzut-o pe soţia mea tot acolo la birou.M-am întors şi am continuat să dorm.
       Dimineaţa următoare soţia mea s-a prezentat la mine , cu niste condiţii pentru a " accepta divorţul”.Nu a vrut casa, nu a dorit nici masina si nici magazinul.Maine incepea o noua luna, in acea lună ar trebui să trăim ca şi cum nimic nu sa intamplat, raţionamentul său a fost simplu:'' Fiul nostru are examene in aceasta luna si nu trebuie sa-l ingrijoram cu problemele noastre.'' Am fost de acord, cu toate acestea ea a făcut o doua cerere. '' Trebuie să ne amintim de ziua în care am fost căsătoriti, atunci când m-ai luat în braţe şi m-ai dus în dormitorul nostru pentru prima dată. În această lună , în fiecare dimineaţă trebuie sa ma iei in brate pana la usa de iesire''.Am crezut ca si-a pierdut mintea , dar am fost de acord ca să nu strice vacanţa de vară.I-am povestit Anei. Ana care a inceput sa rada spundând:.'' Indiferent de ce trucuri a inventat soţia ta spune-i ca esti al meu'' .
        De mult timp eu si sotia mea nu am avut o lungă "confidenţialitate", aşa ca atunci când am luat-o prima zi in braţe am fost atât jenat .... dar fiul nostru a fost în urma noastra si ne aplauda spunand : '' Tata esti tare, ai luat-o pe mama în braţe "! Cuvintele lui erau ca un cuţit în inima mea.Am mers zece metri cu soţia mea în braţe. Ea a închis ochii şi a spus încet:'' Nu-i spune nimic de divorţ te rog!!''. Am fost de acord . Am lăsat-o la uşa şi ea a ieşit, şi a plecat să ia autobuzul pentru a merge la munca.A doua zi, am fost mai relaxant, ea se sprijinea pe pieptul meu. Am simtit parfumul ei pe bluza mea.Am realizat ca a trecut mult timp de cand nu m-am mai uitat la ea, am realizat ca nu mai e atât de tânără ... câteva riduri pe fată, fire de păr albe. M-am intrebat: "ce am făcut de a ajuns  astfel? " A patra zi, luând-o în braţe, cum se intampla în fiecare dimineaţă am simţit că intimitatea s-a întors la noi, aceasta a fost o femeie care mi-a dat zece ani din viaţa ei si tinereţea ei, un copil.... ce urma sa ne apropie mai mult şi mai mult . Nu am spus nimic din respect pentru Ana!. Fiecare zi a fost mult mai uşor să o ridic si a trecut luna repede.
         Intr-o dimineaţă ea a fost indecisa cu ceea ce sa poarte ... a încercat totul şi a zis:'' hinele imi sunt mari''. Mi-am dat seama că a pierdut in greutate,de accea era asa de uşoară, am realizat brusc că a fost în depresie, prea multă durere şi suferinţă.Fară să imi dau seama am atins părul ei,fiul nostru,a intrat brusc în camera noastră şi a spus:'' Tati e timpul pentru a o duce pe mama în braţe (pentru el a devenit un moment fundamental al vieţii sale). Am luat-o pe soţia mea in brate am simtit un fior care a schimbat modul în care vedeam divortul,am vrut să plâng. Ultima zi am facut acelasi lucru si a spus:'' Nu mi-am dat seama că am pierdut intimitatea cu tine”. Fiul nostru a trebuit să meargă la şcoală şi l-am însoţit eu cu masina.Sotia mea a ramas acasa.M-am dus la muncă,dar la un moment dat am trecut prin fata acasei lui Ana m-am oprit .. şi am fugit sus pe scări ... ea a deschis uşa şi i-am spus: ''Iarta-ma .. dar nu vreau sa divorţez de soţia mea "... sa uitat la mine , şi a spus: '' Eşti nebun? '' I-am răspuns:'' Nu ... doar că îmi place soţia mea ... a fost un moment de plictiseala si rutina in care ne-am departat,dar acum mi-am dat seama de adevăratele valori ale vieţii, azi am dus-o în braţe, mi-am dat seama că trebuie sa o fac pentru restul vietii mele! '' Ana mi-a dat o palma si mi-a inchis usa in fata.
        Eu mergand în jos pe scări repede, am condus şi m-am oprit într-un magazin de flori.I-am cumpărat un buchet de trandafiri si fata de la magazin mi-a spus: ''Ce vreti sa scrieti pe bilet? ''...Nu imi pasă de nimic dar o sa te iau în braţe în fiecare zi din viaţa mea până ce moartea ne va desparti "Am venit degraba acasa, am urcat scările şi am fugit sus în camera fericit şi cu un zâmbet pe buze, dar soţia mea ..era pe jos.. Ea lupta impotriva cancerului!. Şi eu în loc sa imi dau seama ce se intampla.. am fost ocupat cu Ana.Sotia mea mi-a cerut accea perioada de timp pentru ca,ea ştia că era pe moarte. Iar ca fiul nostru să nu sufere traume,i-a rămas imprimat în memorie ca are un tata minunat si o mama iubitoare.

        P.s : Acestea sunt detaliile care contează într-o relaţie ... nu casa ... nu masina .... nu bani ... acestea sunt lucruri trecatoare, care par să creeze o viata frumoasa si o casnicie perfecta. Sa încercăm întotdeauna să ne păstram căsnicia fericită ... intotdeauna sa ne amintim prima zi a acestei frumoase povesti de dragoste. Uneori nu ne dam seama de ceea ce avem pana cand nu il pierdem.

14 comentarii:

  1. :((
    dar nu ar eun final fericit :(
    Eu vroiam sa ramana impreuna el cu sotia lui :(

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu toate povestile au final fericit...cine nu vroia ...asa a fost sa fie :D seara faina iti doresc Denisa

    RăspundețiȘtergere
  3. Un final trist:( dar o morala foarte adevarata...pacat ca ne dam seama de ceea ce avem abia in momentul in care il pierdem...
    Trist, dar o poveste foarte reusita:)

    RăspundețiȘtergere
  4. E foarte tare povestea,este de dorit sa nu se ajunga la astfel de situatii.
    Spor si o zi buna la toata lumea!

    RăspundețiȘtergere
  5. Interesanta tema si sensibil abordata.
    Uneori se intampla sa uitam de ce am ales o anumita persoana "pentru toata viata". Uneori ne amintim mai devreme, alteori prea tarziu... In povestea ta, insa, cei doi (de fapt cei trei) au trait la intensitate maxima ceea ce le-a fost dat sa traiasca dar... uitasera. :)

    Zile fericite!

    RăspundețiȘtergere
  6. Asa e Diana ....ms pentru parerea ta :)

    RăspundețiȘtergere
  7. Da, corect, nu toate povestile au un final fericit, dar sunt de parere ca noi putem totusi sa-l facem mai bun :)

    RăspundețiȘtergere
  8. De acord cu tine Adi, cum ne asternem asa dormim :)

    RăspundețiȘtergere
  9. Intr-adevar o poveste de viata. Trebuie sa ne gandim bine inainte sa luam cea mai mare decizie din viata noastra, casatoria, iar dupa ce am facut pasul asta sa nu uitam ca fiecare clipa trebuie pretuita. Cel mai mult nu trebuie sa uitam sa dovedim mai mereu ca a meritat sa facem pasul cel mare.

    RăspundețiȘtergere
  10. Interesanta idee,sa o ia in brate timp de o luna.Poveste cu tâlc,mi-a placut :)

    RăspundețiȘtergere

~ Parerea ta conteaza pentru mine ~