Mai avem şi defecte cică

   O bătrână avea două vase mari, pe care le atârna de cele două capete ale unui băţ, şi le cără pe după gât. Un vas era crăpat, pe când celălalt era perfect şi tot timpul aducea întreaga cantitate de apă.La sfârşiţul lungului drum ce ducea de la izvor până acasă, vasul crăpat ajungea doar pe jumătate plin.Timp de doi ani, asta se întâmpla zilnic: femeia aducea doar un vas şi jumătate de apă. Bineînţeles, vasul bun era mândru de realizările sale. Dar bietul vas crăpat era ruşinat de imperfecţiunea sa.După 2 ani, acesta i-a vorbit într-o zi femeii lângă izvor:

  -Mă simt atât de prost, pentru că această crăpătură face ca apa să se scurgă pe tot drumul până acasă!Bătrâna a zâmbit şi a spus:

    -Ai observat că pe partea ta a drumului sunt flori, însă pe cealaltă nu? Asta pentru că ţi-am ştiut defectul şi am plantat seminţe de flori pe partea ta a potecii, iar, în fiecare zi, în timp ce ne întoarcem, tu le uzi. De doi ani culeg aceste flori şi împodobesc casa cu ele.Dacă nu ai fi fost aşa, n-ar mai exista aceste frumuseţi care-mi împrospătează casa.

  

  P.s : Fiecare dintre noi avem defectul nostru.Însă crăpăturile şi defectele ne fac viaţa mai interesantă.Trebuie să luăm fiecare persoană aşa cum este şi să găsim până şi în defecte ceva pozitiv….