Ceva, cumva tot trebuie să merite
Stătea ghemuită într-un colț al patului. Goală. Privea cu încredere spre mine, acel bărbat de lângă ea. Era printre puținele situații în care chiar avea încredere că o să fie bine, că nu o să fie nevoită să se ducă să facă duș, să se îmbrace și să plece atunci când totul se termină. Era un nou început pentru ea și o altă lume pentru mine. Chiar dacă nu o înțelegeam și nu reușeam să îi aud decât o parte din cuvinte, am mers mai departe. Stângaci că de obicei, dar cu zâmbetul în colțul gurii, am continuat să-i sărut pielea catifelată și să-mi plimb mână prin părul ei. Simțeam ceva în mine. Ceva se mișca în sufletul meu. Chiar dacă am iubit doar de câteva ori în această viață, știam că nimic nu o să se compare cu acea noapte. O lumină difuză străbătea acea cameră de la stânga la dreapta. Era singurul punct de reper pentru mine. În rest, mergeam pe încrederea mea în parfumul ei ce îmi dădea o stare de euforie, acel parfum ce îmi făcea imaginația să zboare. Îmi doream atât d